Meditatia in mers

Cred ca am inceput sa practic meditatia in mers in urma cu aproape 23 de ani. In acelasi timp eram student la timp plin ziua si lucram serile si noptile ca sa pot plati facultatea. Cand nu eram la universitate, la servici sau in pat dormind, eram pe drumul dintre ele. Petreceam pe zi cam o ora si jumatate de mers spre metrou sau dinspre metrou spre birou sau facultate plus inca o ora si jumatate in metrou sau autobuz.

Aceste trei ore erau, in timpul saptamanii, probabil singurele momente in care eram eu cu mine insumi. De multe ori mi se intampla sa adorm in autobuz sau metrou.

Intr-o seara de iarna, mergand spre metrou ca de obicei, suparat probabil pe gandurile care nu-mi dadeau pace, am inceput sa-mi urmaresc respiratia si sa mi-o adaptez in functie de pasii pe care-i faceam. Cum am avut insa inca de copil tendinta de a respira foarte lent, foarte repede am realizat ca nu pot respira in functie de pasii pe care-i faceam si deci a trebuit sa-mi adaptez mersul in functie de respiratie, atribuind un anumit numar de pasi fiecarei inspiratii si un anumit numar de pasi fiecarei expiratii. Cu timpul, in functie de nevoie, schimbandu-mi ritmul respiratiei mersul mi se adapteaza automat.

Patru ani mai tarziu, dupa terminarea facultatii si intre doua job-uri, ma aflam in India, in Dharamsala, locul in care Dalai Lama se gaseste in exil inconjurat de o comunitate destul de mare de tibetani. Acolo am aflat ca meditatia in timpul mersului este una din cele mai importante parti ale activitatii zilnice ale unui calugar buddhist. Nu numai ca atentia lor este dirijata in permanenta asupra activitatilor pe care le efectueaza, deci inclusiv asupra mersului, dar pentru majoritatea dintre ei, meditatia mergand este o activitate programata in orarul zilnic.

Practicantul merge in sus si in jos, de obicei pe acelasi traseu. Uneori traseul poate fi circular. Perioadele de meditatie in mers sunt necesare fiindca ajuta corpul sa ramana suplu si sanatos dupa sedintele de meditatie sezand sau dupa diferitele alte activitati in care corpul ramane inactiv. Este de asemenea o ocazie de a experimenta si de a simti corpul in actiune; in meditatia sezand corpul e nemiscat pe cand in meditatia in mers, putem dirija atentia asupra diferitelor parti ale corpului in miscare sau a miscarii in sine, acestea fiind senzatii mai puternice si deci mai usor de observat si analizat.

Am ales sa scriu astazi despre meditatia in mers fiindca probabil dintre toate formele de meditatie existente, aceasta este cea mai usor de practicat pentru majoritatea dintre noi, cei care traim in ritmul vietii moderne in care facem aproape totul pe fuga. Pentru multi dintre noi, este greu da a gasi timpul de a ramane asezati pentru a medita insa cu totii trebuie sa mergem in fiecare zi spre birou, spre scoala , spre magazin pentru a cumpara mancare… Meditatia in mers ne poate ajuta pe fiecare dintre noi, nu numai sa ne pastam corpul in forma dar si mintea sanatoasa…

Unora, meditatia in mers le-a permis pentru prima oara sa constientizeze cu adevarat ca au un corp si ca respira. Meditatia in mers este o forma de meditatie in actiune. Meditand in timp ce mergem, atentia ne este dirijata asupra mersului. Cand mergem, atentia urmareste ceea ce se intampla in corpul nostru, din momentul in care talpa piciorului atinge pamantul sau talpiciul pantofului si pana in felul in care respiratia ne paraseste corpul expirand tot aerul din plamani in momentul in care calcaiul se desprinde de pamant… Mersul implica atat de multe senzatii ca probabil nu vom reusi niciodata sa le continentizam pe toate. De aici si frumusetea acestui tip de meditatie.

Personal, sunt obisnuit sa meditez zilnic, cel putin 10-15 minute. Sunt insa zile in care mintea imi este mai agitata, in care meditatia in mers se impune de la sine. Atunci imi pun pantofii in picioare si ies la o plimbare care uneori poate dura pana la doua ore. Uneori imi pun castile pe urechi, fara insa a asculta muzica ci doar pentru a-mi auzi mai bine respiratia, si bataile inimii, iar uneori chiar sunetele facute de inchieturile umerilor, sau ale genunchilor …

De cele multe multe ori meditatia se prelungeste in functie de locurile pe unde aleg sa merg. Cum in timpul mersului ochii ne sunt deschisi, pielea este expusa soarelui si vantului, ploii sau zapezii, spatiul atentiei se mareste iar senzatiile devin din ce in ce mai bogate.

In meditatia sezand, senzatiile sunt mult mai subtile, mai greu de perceput, ceea ce ingreuneaza mentinerea atentiei concentrate pe durate mai lungi. In meditatia in mers, senzatiile sunt cu mult mai puternice, ceea ce poate face experienta meditatiei mult mai intensa si mai placuta.

Odata ce ne obisnuim sa meditam in mers, orice ocazie poate deveni una potrivita pentru a o face. Chiar si cele cateva minute de mers de la masina pana la birou, sau de la autobuz pana la scoala si inapoi spre casa…

Stiu ca probabil pe undeva se va gasi cineva care sa conteste meditatia in mers spunand ca adevarata meditatie este doar meditatia in care corpul ramane nemiscat… Cum spuneam intr-un articol precedent, exista forme multiple de meditatie: in mers, asezat in lotus, asezat pe scaun , lungit… Exista meditatii in care atentia este concentrata asupra posturii, asupra respiratiei, asupra unui obiect, unei idei sau mantre…

In cazul de fata vorbim de o meditatie in actiune, in care atentia este orientata asupra senzatiilor produse in mers si de actul de a merge asupra corpului. Vorbim aici de senzatii fizice, mentale si emotionale pe care atentia le aduce la suprafata si ne ajuta sa le constientizam.

Pana la urma, indiferent de felul in care meditam, cel mai important este sa ne regasim pe noi insine, fiind cu noi insine… de a ne regasi bucata cu bucata, senzatie cu senzatie; de a recunoaste cine suntem si cum suntem si de a integra, reuni, toate aceste parti regasite intr-un singur EU, care face din noi ceea ce suntem.

Exista ghiduri intregi despre cum sa meditam in mers. Cum suntem insa cu totii bipezi si am invatat sa mergem destul de devreme, nu cred ca avem nevoie de ghiduri detaliate. Iata doar cateva puncte care pot ajuta la inceput, pana cand ne gasim propria cale:

Decide sa meditezi in mers;

Ridica-te in picioare si constientizeaza-ti echilbrul corpului, asa cum o face un copil care reuseste pentru prima oara sa stea in doua picioare;

Mergi normal, asa cum o faci de obicei. Nu mersul se schimba ci doar atentia asupra lui;

Simte-ti respiratia;

Constientizeaza-ti pasii, contractiile muschilor, contactul cu pamantul, cu incaltarile, cu hainele… vezi daca nu cumva umerii si ceafa iti sunt prea incordate;

Simte vantul pe fata, pe brate; constientizeaza-i caldura sau raceala si vezi in ce fel iti reactioneaza pielea la acest contact;

Constientizeaza-ti emotiile si gandurile care apar; lasa-le in urma, acolo unde au aparut si continua-ti mersul ;

Din cand in cand opreste-te si admira un peisaj, un obiect , orice… scoate atentia din interior catre afara;

Ajuns la destinatie, multumeste-i corpului de a te fi purtat pana acolo si mintii de a fi fost prezenta pe tot parcursul experientei.

Pana la urmatorul articol, draga cititorule, iti doresc sa mergi in pace catre ce destinatie vei dori si sa fii atent.

Anunțuri