Atât de puțin timp, atât de multe de făcut…

 

To-little-time

În afara sumelor fabuloase pe care le mai moștenesc de prin Nigeria din când în când, urmare a decesului unei rude îndepartate pe care o chema la fel ca pe mine și care mi-a lăsat, pe lângă avere, și un fotoliu care face hâța-hâța, mailul meu personal este destul de liniștit.

Nicun mesaj nu îmi stipulează rezolvarea instantanee a vreunei probleme. În afara, bineînțeles, a celor care îmi cer acum să rezolv ceva ieri, dacă se poate, și mă informează că am avut 24 de ore să mă gândesc în avans la o soluție.

Orice mail poate fi citit și pe seară sau a doua zi. Majoritatea ar putea să nu mai fie citite niciodată, planeta Pământ se va învârti în continuare și mă va invita și pe mine să fac asta împreuna cu ea. Cu excepția perioadelor de călătorie spre Marte, bineînțeles.

Și cu toate astea, mailul este permanent deschis, de la prima oră, când pornesc laptopul – de fapt este prima aplicație pe care o pornesc – până când îl închid seara. Poate într-o zi o să număr și de câte ori mă uit în el, fără să fie nevoie. Și acum, când scriu acest articol, mailul este deschis și îi zăresc folderele și frunzele de toamnă din fotografia personalizată în background.

Dimineața, acasă, îmi propun câteva minute de Facebook, îmi spun că doar mă uit să văd dacă am vreun mesaj, like sau share la postările mele și îmi propun să ies rapid.
După vreo zece linkuri deschise în taburi separate cu siteuri diferite, puse în browser ca într-un pocket, îmi dau seama că am exagerat. Mă uit la ceas și constat că nu a trecut decât o jumătate de oră. Și asta încă fără să mă fi uitat pe niciun tab deschis adiacent. Dacă le acord atenție și acestora, mai trece altă jumatate de oră. Cel puțin!

Mailul de la birou – este primul lucru pe care îl deschidem cu toții când ajungem. În loc să ne facem un plan personal al lucrurilor importante pe care simțim că le avem de făcut, lăsăm loc lucrurilor urgente pe care ni le aduc alții în fața ochilor.

Și exemplele pot curge, fără număr, mai departe. Distracțiile, lipsa de atenție, de focus, atâtea aplicații deschise pe telefon, multitasking – trei proiecte în care lucrez în aceeași zi – când mă uit peste unul, mă surprind gândindu-mă la celelalte, etc., toate acestea sunt, în primul rând, obositoare. Ai putea să le consideri și neproductive, unele sunt inutile, altele duc la o lipsă de concentrare și la un deficit de atenție, dar, înainte de toate, sunt extenuante.
Oboseala – o simți constant, dimineața, seara, la prânz, când îți reiei lucrul după o pauză.

Curiozitatea este bună, informația este benefică, internetul în sine este o sursă grozavă, inspiratoare, dar avem nevoie de o balanță, de un echilibru.

Precum acel fotoliu care face hâța-hâța, mintea se zbenguie într-atatea distracții, încolo și-ncoace. De aceea, într-o zi, am pus o piatră sub șina scaunului batanto-balansant și mi-am notat câteva reguli pe care am de gând să le urmez. Pe unele le-am mai aplicat din când în când, pe altele doar le-am avut în vedere. Acum însă, că va fi și o proclamație scrisă, mi-am făcut un program de guvernare care nu are 13 pagini, ci doar câteva rânduri, și am de gând să îl respect. Altfel, neuronii mi-au promis demonstrații de stradă și de apartament, până îmi aduc niște tehnocrați la tastatura.

1. O singură aplicație deschisă pe mobil sau pe tabletă. Dacă vin cei de la ISU și găsesc că o ard pe două aplicații deschise în paralel (mă rog, unele rămân deschise acolo cu orele și zilele…), amendă și închiderea dispozitivului.

2. Un singur tab de Chrome deschis. Un singur browser deschis. Am trei instalate și nu am nevoie de ele decât pentru testare.

3. Fierbe laptele pe foc? Asta este singura urgență. În rest, alte „urgențe” sunt ignorate și puse la index. A scris Cabral un articol pe blog și este urgent să îl citești pentru că simți că o să își schimbe culoarea pielii dacă nu o faci? Și Michael Jackson ce-a făcut, mă rog?

4. Program strict pentru Facebook – un timer mă anunță dacă au trecut cele zece minute alocate dimineții. Episodul următor – pe seară. Eram în mijlocul unui film cu pisici și a sunat ceasul? Butonul de close este mai sfânt decât patriarhul, cu coloana lui oficială cu tot.

5. Citesc ceva (o carte, un brief, un tutorial, etc.)? Când am terminat ceea ce mi-am propus, atunci îmi ofer o recompensă, de obicei trei guri de ceai fără pic de zahăr. Altfel, nu. Oricât de bun ar fi ceaiul ăla neîndulcit.

6. Un mesaj pe telefon? Hai să fim serioși, câte mesaje din istoric au fost atât de urgente și de importante, încât s-a inversat forța de gravitație pentru că nu le-ai citit imediat și acum ești în drum spre tavan? Mint, uite unul important și fără de care n-aș fi putut să trăiesc – emag a băgat lingouri de aur la black friday. Trebuie să îmi iau o ladă.

Anunțuri