A te descurca cu amanarea

In vremea sesiunilor din studentie, candidam la titlul de campion mondial al amanarilor.

Sau al procrastinarii.

Cum un examen era postat in calendar o data la 4-5 zile in medie, uneori avand si o saptamana pauza intre doua examene, zilele intre acestea treceau dupa un model binecunoscut: trei zile distractii, citit, munte, etc., apoi doua zile invatat.

In prima zi, din ultimile doua ramase, era un fel de reintegrare in proces, in sensul ca imi adunam cartile si cursurile timp de cateva minute, iar restul zilei trecea la fel, cum ziceam, in distractii, citit, munte, etc.

In ultima zi ma puneam in sfarsit pe treaba si invatam pe rupte.

Aveam sa aflu apoi, cu dezamagire, ca eram de fapt campion mondial pe scara blocului meu.

Altii reuseau sa citeasca in doar doua ore ce invatam eu in ultima zi. Ca sa nu mentionez ca unii reuseau sa faca asta chiar si in timpul examenului, cu ajutorul vreunui curs uitat in banca.

Insa, daca as fi avut pe vremea aceea facebook si youtube, zau ca m-as fi luptat si pentru titlul de campion al universului intru procrastinare.

Amanarea a ceea ce avem de facut, pierderea focusului, gasirea unor distractii nu tin de pasivitate sau de lene.

Are de-a face de cele mai multe ori cu teama.

Teama ca trebuie sa treci printr-un proces lung al carui final nu este clar, teama ca ai putea esua, teama ca iti va fi inconfortabil sa depasesti confuzia initiala.

La munca, in facultate, acasa in familie, peste tot ne setam idealuri despre faptul ca lucrurile trebuie sa fie usoare, confortabile, ca nu trebuie sa depunem prea mult efort.

Uitam ca, de fapt, dupa ce terminam cu bine ceva care parea greu de facut initial, complicat sau confuzant, avem un sentiment de satisfactie in privinta reusitei.

Si ca, prin acest proces, am crescut in cunostinte sau in rezultatele muncii noastre.

Am gasit de curand pe excelentul site al lui Leo Babauta (zenhabits.net) trei sfaturi simple despre cum ne putem antrena disciplina prin mici obiceiuri care sa ne ajute sa depasim amanarea a ceea ce trebuie sa facem zi de zi.

  1. Spune-ti tie insuti: „Asta am de gand sa fac acum”. In loc sa ai o lista lunga cu ceea ce trebuie sa faci de-a lungul zilei, alege un singur lucru pe care vrei sa il faci, ignora-le pe celelalte. Spune-ti ca acel lucru il vei face acum, nu altadata sau mai tarziu. Si, in loc sa deschizi un site sau sa pleci afara la o tigara, porneste in a analiza ceea ce trebuie sa faci pentru a termina acel lucru. Daca este un lucru foarte important pentru tine, cu atat mai bine. Ramai in acel loc pana l-ai terminat.
  1. Intreaba-te: „Care este cel mai mic pas pe care pot sa il fac?”. Acest lucru are de-a face cu tehnica, deja cunoscuta multora, de a imparti un task greu si lung in pasi mai mici. Asta pentru ca daca ne uitam la intregul task, ne spunem ca este fie prea greu de facut, fie dureaza prea mult, fie este prea complicat. Impartirea in pasi foarte mici si abordabili, te ajuta sa progresezi imediat: unii dintre acesti pasi dureaza doar cateva minute si pot fi facuti cu usurinta. Step by step.
  1. Intreaba-te: „Ce ma opreste sa ma concentrez la acel pas mic?”. Chiar daca ai impartit sarcina importanta in pasi mici, exista distractii in continuare care te impiedica sa termini chiar si acel mic pas. Constientizeaza ca ai obiceiul de a deschide multe taburi de browser, ca schimbi mesaje in permanenta prin skype, yahoo, sms, ca iti verifici emailul si fara sa fie nevoie. Inchide si telefonul, desi acest pas pare inimaginabil si dureros. Dupa ce ai oprit aceste lucruri, porneste sa rezolvi acel pas.

Acorda-ti la final o pauza binemeritata, o recompensa.

Ai terminat astfel sesiunea de antrenament.

Practica trainingul de cateva ori pe zi.

Data viitoare, strabate aceiasi pasi si vei constata ca ai devenit mai performant si ca ai invins amanarea.

Vei deveni bun prin practica, fara sa iti dai seama!

Anunțuri